miercuri, 21 iulie 2010

Scurta istorie a impletiturilor din sfoara

Impletiturile din sfoara, cunoscute la nivel international sub forma de "macrame", se crede ca isi au originea in tesatoriile arabe din secolul al 13-lea. Cuvantul "macrame" isi are originea in arabescul "migramah",ce insemna franjuri ornamentale. Prin extensie, aceasta denumire a fost data obiectelor realizate prin innodare manuala a firelor, intr-o anumita ordine, pentru a forma un model.
Numeroase documente atesta faptul ca macrame-ul, ca tehnica de lucru manual, era cunoscut din cele mai vechi timpuri. Se pare ca nodul a fost folosit intai cu functie practica si mult mai tarziu cu functie decorativa.
Cele mai vechi reprezentari de noduri decorative s-au gasit pe un basorelief asirian datand aproximativ din anul 850 i.e.n. si pe unele piese decorative din mormintele faraonilor.
La fel ca si alte tehnici de lucru manual, si aceasta a cunoscut de-a lungul anilor perioade de inflorire alternand cu cele de declin. Arabii au lucrat la impletiturile din sfoara inca din secolul al 13-lea, in timp ce spaniolii au deprins tehnica innodatului de la mauri al 15-lea. Impletiturile lor erau in cea mai mare parte din fir de matase combinat cu fir de matel, o combinatie foarte rafinata, atesta si de o pictura aflata in catedrala din orasul Valladolid (Spania). De la spanioli, impletiturile din sfori au trecut foarte repede la italieni care au obtinut, din fire albe de in, dantele deosebit de frumoase.
La nivel european, impletiturile din sfoara au prins avant cu adevarat abia incepand cu a doua jumatate a secoului al 19-lea, aducand la lumina tehnicile specifice fiecarui popor. Si in Romania, arta traditionala a impleturilor din sfoara are radacini in trecut, reusind sa isi puna amprenta specific romaneasca asupra lucrarilor.